Cum să alegi rama pentru un tablou?

Alegerea unei rame potrivite cu tabloul și interiorul poate fi o adevărată provocare, întrucât implică multă creativitate și necesită ceva cunoștințe tehnice de bază. Ramele au două funcții importante, în primul rând protejează tabloul de uzura timpului, praf, umezeală și diformare, iar în al doilea rând, este un element decorativ, ce completează și pune în valoare opera de artă.

Andrei Mudrea – „Metamorfoze-55″, 2012. Ulei pe pânză, tehnică mixtă, 80 × 100 (cm)

Atelierele specializate propun o diversitate mare de culori, stiluri și materiale pentru confecționarea ramelor, dar s-o alegi pe cea mai potrivită, deseori, este dificil. Mai jos, sunt câteva sugestii practice, care te vor ajuta să găsești cea mai potrivită ramă pentru tabloul tău:

Andrei Mudrea – „Simfonie în Alb”, 2010, ulei pe pânză, tehnică de autor, 65 x 81 (cm)

1. Informează-te. Chiar dacă apelezi la serviciile unui profesionist, este important să cunoști tehnicile și materialele de înrămare. Discută cu specialistul, roagă-l să-ți arate mai multe variante și să-ți explice diferențele dintre ele. Aceasta poate dura ceva timp, în schimb, vei cunoaște secrete prețioase din domeniu și, pe viitor, vei ști exact ce să alegi.

Andrei Mudrea – „Nud”, 1997. Ulei pe pânză, 65 x 81 (cm)

2. Restaurează/optează pentru ramele vechi dacă ai tablouri sau interior în stil clasic. Acestea aduc un plus de valoare obiectului de artă și merită toată investiția. Atenție, însă, la materialele ce intră în contact direct cu pictura, acestea nu trebuie să conțină acid.

3. Păstrează corect lucrările de artă. Depozitează-le în încăperi curate, pe suprafețe plate și evită contactul pânzei cu o altă pânză sau material. Dacă le atârni pe perete, evită razele directe ale soarelui, umezeala și surse prea apropiate de căldură (calorifer, șemineu etc.).

Tehnici de glazurare și aplicare a sticlei

Plexiglas

1. Glazura acrilică sau Plexiglas-ul este un bun izolator termic, mai ușor decât sticla, dar la fel de eficient în protejarea tabloului și a stratului de vopsea. Totuși, glazura atrage praful și nu poate fi curățat în mod obișnuit, cu o soluție pentru sticlă. Este disponibil în variantă transparentă și mată, oferind o protecție UV de 60%, însă, din cauza proprietăților sale statice, glazura acrilică nu se folosește la înrămarea lucrărilor executate în cărbune, pastel, sanghină sau orice alt pigment în formă de pudră.

Andrei Mudrea – „Improvizație-6”, 2012. Ulei, hârtie, tehnică de autor, 42 x 29,7 (cm)

2. Acoperirea cu sticlă. Acest material este accesibil ca preț, ușor de curățat și rezistent la zgârâieturi. În același timp, sticla este grea, fragilă și sensibilă la diferențele de temperatură. Totuși, acoperirea cu sticlă este necesară pentru a proteja picturile și graficile de depunerea prafului și alți poluanți.

• Sticla obișnuită reflectă lumina, filtrează doar jumătate din razele UV dăunătoare, iar sub suprafața strălucitoare unele culori pot părea mai fade.
• Pentru lucrările plasate în apropierea geamului, sau sub lumina directă a soarelui, se recomandă utilizarea unei sticle mate, deoarece aceasta nu reflectă lumina. În schimb, oferă o protecție UV joasă, iar imaginea va apărea mai fadă și neclară.
• Cea mai indicată este sticla de muzeu. Aceasta este atât de clară și transparentă, încât cu greu se poate observa atunci când privești tabloul. Are cea mai bună protecție UV și, deși este foarte scumpă, calitatea acesteaia face toți banii.

Stiluri de înrămare

Andrei Mudrea – „Clipe de Lumină”, 2008. Ulei pe pânză, tehnică mixtă, 60 x 80 (cm)

1. Montura sau passepartout este cea mai bună alegere dacă dorești să obții un efect elegant. Passepartout este una dintre cele mai scumpe tehnici de înrămare, dar cu siguranță merită investiția. Constă în aplicarea unui chenar de carton sau lemn deasupra marginilor picturii, pe lângă rama propriu-zisă, cu rolul de a o proteja de deteriorare și de a o pune în evidență. Se potrivește în special lucrărilor abstracte, figurative sau grafice, dar și pentru a mări vizual lucrarea. Pentru lucrările de dimensiuni mici, diferența dintre lățimea ramei și a monturii conferă mai multă profunzime și dinamică.

Andrei Mudrea – „Improvizație – 62”, 2012. Ulei, hârtie, tehnică mixtă, 42 x 29,7 (cm)

2. Rama de tip casetă oferă tabloului înrămat o mai mare profunzime vizuală, punându-l și mai mult în valoare. Lucrarea se așează într-o ramă cu formă de cutie și se acoperă apoi cu sticlă. Acest tip de înramare reprezintă o metodă foarte bună și recomandată, de a conserva un tablou mai vechi sau de a proteja pictura de variațiile de temperatură și umiditate.

Andrei Mudrea – „Clipe de Lumină”, 2009. Ulei pe carton, tehnică mixtă, 87 x 87 (cm)

3. Rama de tip tavă are un profil adâncit, asemenea unei tăvi care, de obicei, nu este acoperită cu sticlă sau Plexiglas. Este un stil de înrămare contemporan, care pune în evidență opera de artă. Lucrarea va părea încadrată în profilul proeminent al ramei, conferindu-i, astfel, un aspect minimalist.

Andrei Mudrea – „Metamorfoze-XXVI”, 2012, ulei pe pânză, tehnică mixtă, 80 × 100 (cm)

4. Stilul fără ramă se potrivește mai ales tablourilor mari, în ulei pe pânză, atunci când pictura continuă și pe cant (n.r. laturi) și are un aspect îngrijit, sau când laturile sunt vopsite într-o singură culoare și au rol de ramă. În acest caz, pânza se va întinde pe un șasiu, iar lipsa elementelor decorative de înrămare va evidenția și mai mult tabloul.

O înrămare calitativă poate fi scumpă și poate necesita un pic de efort. Totuși, cu puțină îndrumare din partea unui specialist și ceva implicare proprie, aceasta poate deveni o experiență plăcută și chiar interesantă. Nu subestima importanța alegerii ramei, deoarece ea va reuși să integreze armonios orice tablou, în orice interior sau decor.